Sous la couverture..... sau pe sub patura, cum au tradus ad literam niste colegi de-ai mei....Expresiv! Traim intr-o perioada undercover si derutanta. Si ne dovedim ca suntem un popor foarte creativ!
luni, septembrie 28, 2009
miercuri, septembrie 23, 2009
Antrenamente pe cord
Uff.... cateodata asa-mi vine... sa fac exact ca un clasic in viatza, adik sa pedalez o bicicleta vreo 35 km si sa-mi culeg la retur pierduta parte dorsala, iar apoi, sa nu ma afle nici ursu'! Si asa poate as primi si eu o lectie! Stiu ca uneori fiecare dintre noi o mai da in bara, dar cand tot repeti faza asta si te tot dai cu capul de pragul de sus... hmmm.... nici nu mai e vorba de cucuie, ci cred ca de o doza de feminism aiuristic super-dezvoltat. In caz ca nu ati inteles (eh, cred ca cel putin unul dintre prietenii mei de nadejde isi da seama unde bat!!!), ma refer la stilul a'la Suzuky si la "colaborarea deosebita" cu nenici. Sau, mai bine zis, din categoria "Nu fa asa!". Clar ca nu am ascultat-o pe mama cand a incercat sa-mi destupe mintea: "Dak se intampla sa iti placa de un tip anume, din varii motive, puerile sau ca ai gasit tu ceva special la acea persoana, ai grija sa nu-i dai imediat vant pe scari, ca sigur el nu se va intoarce la tine cu flori!". Hehe.... macar de mi-ar da Academia vreun premiu, pentru ca repetitia e mama invatzaturii si eu deja am doctorat in asa ceva! In a da de-a dura cu ei, in a-mi inchide permanent ambasadele, in a intrerupe orice contact si in a demonstra ca sunt o veritabila Jane. Mandra si cu prejudecată, chiar daca ar fi sa fie ultima redută necucerita! Stiti cum le numesc eu? Antrenamente! Pentru o Gala K1. http://www.youtube.com/watch?v=DTy3WA0Pq8M
duminică, septembrie 20, 2009
Baby It's You
http://www.youtube.com/watch?v=PMWX0RzpR0I
It’s not the way you smile that touches my heart.
It’s not the way you kiss that tears me apart.
Many, many nights roll by.
I sit alone at home and cry over you.
What can I do?
Can’t help myself,
‘Cause, baby it’s you.
You should hear what they say about you. (cheatin’)
They say you’ve never, never been true. (wow ooooo)
It doesn’t matter what they say.
I know I’m gonna love you any old way,
What can I do when it’s true.
Don’t want nobody,
‘Cause, baby it’s you.
It’s not the way you smile that touches my heart.
It’s not the way you kiss that tears me apart.
Many, many nights roll by.
I sit alone at home and cry over you.
What can I do?
Can’t help myself,
‘Cause, baby it’s you.
You should hear what they say about you. (cheatin’)
They say you’ve never, never been true. (wow ooooo)
It doesn’t matter what they say.
I know I’m gonna love you any old way,
What can I do when it’s true.
Don’t want nobody,
‘Cause, baby it’s you.
miercuri, august 26, 2009
Dur, Dur, D'Etre Bebe!!!!
Acest mesaj trebuie citit de proaspetii si viitorii parinti!
Eh, astazi nu m-am dus la concertul Madonnei si nici n-o sa regret vreodata. Poate copiii o sa-mi sara in cap si o sa zica candva "Esti dusa, mami! Cum sa lipsesti de la asa ceva?!". Hahahaha.... pana o sa-mi zica ei asta.... sa astept sa se nasca, sa faca ochi, sa planga, sa mearga de-a busilea.... etc... Si sa faca ceva scoala! Sau daca nu scoala... ii face mama fotbalisti. Stelisti!!!! Pe mine si pe fratele meu, ai nostri ne-au trimis sa practicam multe sporturi... inot, tenis, balet, handbal...... dar nu s-a prins decat cel legat de statul in fatza calculatorului de dimineata pana seara.... E si asta un sport, nu credeti? De ce va scriu eu despre asta desi nu ma incadrez in categoria voastra, a parintilor? K sa savurez cu voi momentul! Sa va spun indirect ca va sunt alaturi, ca stiu ce va asteapta si ca e greu sa ai si sa cresti un bebe, dar e frumos sa realizezi asa ceva in viatza...chiar daca sunt nopti nedormite si bazaieli non-stop. Eu asta vad permanent pe chipurile parintilor mei. Implinire si fericire pentru copiii lor! Asta va doresc si voua!!!!!
joi, august 13, 2009
Atentie la moschitos???!!!
Daca se intampla sa cunoasteti cum e vara in Delta...eh, atunci cred ca sunteti in asentimentul meu cand spun ca "Avem o tara foarte frumoasa, dar pacat ca nu o apreciem!". Am urmarit-o pe Dna. Udrea in ultimele masuri de promovare a turismului, printre care si a Deltei, si o sustin. Nu stiu cat conteaza, dar cel putin e un vot Pentru. Dap, Delta ar putea fi clasata drept una dintre minunile lumii, cu conditia ca noi - romanii - sa o apreciem, sa facem ceva pentru ea. Pe langa saracia satelor din zona, care te lasa uneori mut - fara curent, fara drum de secolul XXI, uneori si fara apa (nu vb de cea din Dunare)-, se simte nepasarea intreprinzatorilor, care privesc doar partea financiara si faptul ca au drepturi, nu si obligatii. Asa se face ca un hotel de 4 stele din Delta arata pe afara si pe site ca unul din Turcia (tara turismului, dupa mine), dar in realitate abia se clasifica la 3. Mai mult, ti-e mila si de bietii copii care muncesc aici, veniti de prin toate colturile tarii pentru un salariu de tot rasul. Stim ca e criza, cu totii o simtim, dar nu putem sa ne promovam imaginea tarii doar la televizor. Trebuie sa fim ROMANI! Sa ne pese! Poate va intrebati, bine-bine, care este hiba aici? Pai, dak nimeni nu se ingrijeste de asigurarea unui standard proportional cu banii platiti tocmai ca sa ai o vacanta de vis, dak toti nu fac decat sa se arunce la preturi exorbitante cand vine vorba de o plimbare cu barca in Delta, cum sa ne asteptam la un turism infloritor... Si ce as putea sa zic in favoarea luptei contra tzantzarilor, care este zadarnicita din fasa, tinand cont de numarul acestora/m3 comparativ cu numarul de spray-uri de protectie la purtator. O adevarata invazie care se adauga la lista neagra. Da' parca nu ti-ar pasa atat de ei (fiind chiar natural si cool sa te piste tzantzarii in Delta), dak toate celelalte ar fi cum trebuie. Chiar ai simti ca esti patriot si ca o vacanta in Romania merita toti banii!
sâmbătă, august 01, 2009
No Air!
Nu sunt multi oameni care pot trai singuratici (nu singuri) pe lumea aceasta. Bravo pentru cei care sunt in stare, nu depind de nimeni si dau dovada de siguranta si de implinire de sine! Noua, celorlalti, probabil ca ne e mai usor sa credem ca o anumita persoana ne poate completa si ne poate da un sens in viatza. CA NE DA AER! Si pentru asta, riscam! Riscam sa oferim si sa nu fie suficient, riscam sa suferim, dar spunem ca riscam pentru fericire si... riscam. Si ce se intampla in final? Uneori ne realizam visul, suntem cu persoana pe care am dorit-o atat... ne consideram impliniti. Nu zic ca nu e bine... nici pomeneala, dar nu e suficient. De ce? Pentru ca riscul cel mai mare este ca in marea cautare/dragoste sa ne pierdem de noi insisi. Sa pierdem clipele de singuratate si rasfat, cand esti doar tu cu tine insati si faci ce vrei. Fara intrebari si raspunsuri! Ehhhh... cred ca asta este motivul pentru care unele persoane nu doresc sa se implice substantial intr-o relatie, sa-si asume responsabilitati pentru altul si, mai ales, sa lase pe altul sa existe pentru ei, pentru ca asta ar conduce automat la pierderea momentelor cu sinele. Pare atat de filozofic, dar este chiar foarte real. Eu sunt pe baricada cealalta, dar sunt momente cand chiar as vrea sa pot trata o relatie pana la o limita, iar restul sa fie intangibil, sa fie doar spatiul si timpul meu. Dar, desi vreau acest lucru, nu pot sa-l fac! Asa ca inca mai caut raspuns! Tell me how I'm suppossed to breathe with no air! http://www.youtube.com/watch?v=wvHuW-5ezak
marți, iulie 28, 2009
Shall We Date?
Imi dau seama ca noi, femeile, suntem intotdeauna privite ca fiinte timide si neajutorate, ce trebuie sa se sprijine neaparat pe brand-ul unui barbat... desi cam 0,00001% se nimereste sa fie genul lui Mr. Oncescu... Eh, unele dintre noi chiar au avut noroc, altele... inca mai asteapta. Funny, nu? Pai, de asta aveam eu nevoie azi, cand din senin m-am trezit cu o pana de toata frumusetea la roata negrutzei mele. Eu, care nu facusem vreo pana cam din epoca de cand mi-am luat carnetul (adik niciodata)... am coborat din lumea mea pe pamant, incercata de groaza. Si ce sa zic, a una-doua-treia oara din sutele de dati cand mi se intampla ceva - gen a'la Suzuky - spre surprinderea mea, Domnu' imi trimisese un ajutor cu brand! Dap! Un tip cu putin peste 35 de ani (I guess), umblat pe la sala, fara vreun semn ca he's taken (I guess again!) si... dornic sa ma ajute! Dupa ajutorul dat in consecinta, am multumit omului si am dat sa plec, aruncandu-i o ultima remarca ("Greu se gasesc oameni care sa ajute pe cineva in plina strada, cand chiar iti arde buza!") la care am primit un raspuns surprinzator pentru canicula de afara si pentru mine ("Aprecierea asta nu-si are sensul daca nu ne mai auzim din cand in cand la un telefon"). Hahaha!!!! Clar! Nu paream numai neajutorata, ci si singura! Speechless!
joi, iulie 23, 2009
Dor de vacanta!
Home alone...... Ceva imi miroase like a Miami in micul meu apartament. A vara torida, umeda si lipicioasa.... Combinata cu parfumul meu de mere cumparat ultima data. Hmmm.... Incerc sa ma imaginez agatata intr-un pom ca Mowgli in jungla, cantand The Bare Necessities cu Baloo . Fara griji, fara stres, simtind doar dogoarea soarelui printre crengi si adierea unui vant pierdut de fratii lui mai mari... Aaaaa, am inceput sa delirez... as vrea eu in vacanta, dar acusi... nu pot. Obligatii (profesionale) si necesitati de ordin material ma cam impiedica sa o iau ca un fluture pe campii. Dar, ar fi frumos, ar fi super sa simt ca o saptamana e doar a mea. Sa zburd spre Miami de Romania sau sa urc pe Kilimanjaro din spatele casei bunicii, oriunde, dar sa fiu eu cu mine si cu persoana mea. Pentru cei care va e dor de vacanta.... ooooo, fratii mei.... sa punem de-o greva mica in weekend si sa ne agitam prin Herastrau... O sa vina si saptamana noastra!
miercuri, iulie 15, 2009
marți, iulie 14, 2009
Cat iti ia sa realizezi?
Mandria nu da putere!
Sa vorbim un pic despre mandrie. Nu ca sa facem o analiza pe text, ci pentru o scurta introspectie. In fapt, incerc doar sa realizez de ce, in majoritatea filmelor aparute pe ecran, vazute de mine, mandria este intotdeauna atribuita femeilor? Ne-a fost harazita noua partea cea capoasa a naturii umane sau, pur si simplu, consideram ca detinem un adevar absolut pe care trebuie sa-l aparam pana in panzele albe? In "Pride and Prejudice" a mers, la fel si in "Australia". Banuiesc ca depinde de adevar, de Jane Austen sau de Baz Luhrmann, cei care au scris cele doua povesti de viata. Pe mine m-a tentat mereu sa-mi argumentez parerile (mi se pare firesc!!), iar uneori sa actionez din mandrie, desi am fost luata drept Gica Contra. Am invatat ca asta nu garanteaza succesul (mai ales sa nu fie unul impotriva ta), asa ca, de multe ori, am zis, "Mai bine stai zitto!". Mai mult, in societatea de azi, mandria e foarte des asociata orgoliului, incapatanarii si chiar prostiei. Alteori, daca esti mandru, ai personalitate. Mandria nu iti da putere, ci te conduce. Spre happy end sau spre greseli. E cu final neprevazut. Invatand din viata una-alta, am inteles ca nu pot sa-mi las mandria sa actioneze ca un liber arbitru. Rareori e vazuta ca o calitate! Cel putin asta e perceptia mea...
sâmbătă, iulie 11, 2009
Taste like MOJITO!!!!!!!!!!!!
Daca ai uitat cumva gustul de a te intalni cu prietenii in weekend si de a vedea impreuna un film... Incearca! E foarte placut! In addition, un pahar de Mojito pregatit romaneste! Cum? Pai, in primul rand, trebuie neaparat sa intri intr-un Mega Image (preferabil, cel de pe Bd. Dacia) ... iar dupa ce te-au renegat prietenii ca ai facut dezastru pe rafturi....si ai gasit, in final, sticla de Bacardi si lime-ul aproape verde-galbui, dai sa pleci... Mai si platim? Da, trebuie, am fost scanati de o security-lady care aproape ne-a smuls sticla din mana.... Ne-am uitat la fetzele noastre si ne-a pufnit rasul... Aratam cam luati, nu-i asa? Relax, doamna doar isi notase seria de la sticla pe un catastif... Secondly, tre' sa treci cu prietenii prin intersectia Eminescu cu Dorobanti. Cine stie? Poate vezi pe cineva cunoscut si te bucuri! Finally, am ajuns cu totii la destinatie ... Mojito? Combinatie: cine sparge gheata, care aduce menta din ghiveci, mai trebuie zahar brun, lamaie tocata bine (eu sunt la aparate) si.... Bacardi cu apa minerala, Schweps, Sprite, cine vrea, ce vrea..... Si neaparat paie roz din Ikea. Acum se bat cine face clatitele....Yummy!!!! Pardon me! Eu sunt cu butoanele de la laptop si cu paiul.... ca sa va descriu actiunea! (http://www.youtube.com/watch?v=bIv5gsjDfaU)
P.S.Sisbombo, ne e dor de tineeeeeeeeeeeeeeee!!!
P.S.Sisbombo, ne e dor de tineeeeeeeeeeeeeeee!!!
joi, iulie 09, 2009
What does it take to be happy?
Am fost sambata in mall. Ca de obicei, multa lume, perechi care se tin de mana, fetze zambitoare, relaxation. Unii dintre cei de acolo mi s-au parut a fi intr-adevar fericiti, dar nu stiu dak era doar o aparenta. Asa ca intrebarea mea pare fireasca: Suntem fericiti? Ce te face pe tine fericit? Un job bun, o familie, un loc caldutz acasa, prieteni, gone fishing sau going out pur si simplu. Toate acestea par a fi dorinte/obiective de realizat pentru oricine. Apoi, ma gandesc ca daca am avea toate acestea, am fi totusi fericiti? Sau doar tindem sa obtinem acel lucru, care ne bucura, ce-i drept, cand il realizam.... Si apoi? Ne pierdem in neantul fericirii? In jurul meu am auzit multe persoane spunand ca nu sunt fericite, chiar daca au poate tot ce credeau ca-si doresc. Ce mai trebuie? Sustenabilitate... da, da... un cuvant prea tehnic pentru tema asta... dar atat de real. Daca am obtinut un lucru drag noua... TREBUIE SA-L PASTRAM. Daca avem un om alaturi, pe care il iubim.... TREBUIE SA-L PASTRAM! Daca avem un prieten adevarat langa noi.... TREBUIE SA-L PASTRAM! Sau mai bine zis: "Ce-i al meu, al meu sa fie!". Beatitudinea pe care ti-o da starea de fericire nu dureaza la nesfarsit, daca nu o mentinem noi alive. Mereu intervin probleme de viatza, care par adevarate sarituri peste garduri. Si ce daca? Vin si pleaca. Dorintele noastre raman. Ceva ce da sens existentei tale, fie ca e o idee, un scop, o speranta... acestea raman. Cum raman? Cu efort, determinare. Fara renuntari! Fara amanari! Asta inseamna sa fii fericit. Sa traiesti pentru ceva, pentru cineva... sa ai mereu un scop, un plan. Deci, cam cat ne ia sa fim fericiti? O viatza? Da, uneori ni se pare cam mare pretul asta. Dar ce frumos este cand se intampla. Suntem rasplatiti!!!!!!! Un sfat: Deschideti-va aripile spre fericire!
Incalzirea globala
Ma gandeam astazi, cat de greu ar fi sa traiesti in zone mai calduroase, cu climat f uscat sau f umed.... comparativ cu ceea ce avem noi aici... Va imaginati? Azi, pur si simplu ma topeam ca untul in tigaie, desi erau aproximativ 33 grade Celsius! Vorbind cu cineva care a vizitat Africa, pe aceasta tema, mi-am dat seama ca fiecare dintre noi, care se naste intr-o zona geografica, poarta caracteristicile acelei zone. Este o adaptare genetica la conditiile de mediu. Anyway, acestea se schimba cam des in ultima vreme.... cel putin dpv al temperaturii... f cald ziua.... furtuna pe inserat... Imediat mi-am amintit de cursurile de la Marshall despre incalzirea globala si efectele ei, si am dat un search pe Google.... Rezultatul cautarii? 34.500.000 articole. Fantastic. Si cati dintre noi stim ce inseamna "Global Warming"? Cati suntem constienti de ceea ce ne asteapta? Terifiant, daca facem un calcul... Astazi, 08 iulie 2009, populatia pe glob totalizeaza 6,77 miliarde locuitori...iar daca, sa zicem, doar 0.5% dintre acestia ar avea acces la net sau la presa, adik 33.850.000 persoane, fiecare ar putea citi aproximativ 1 articol despre incalzirea globala.... si ar stii ceva... Eu cred ca nici macar 50.000 persoane (cca 0,15% din posibilii utilizatori de net) nu pot sa spuna un element concret cu privire la acest fenomen.... Tragic. Nici macar nu stim incotro ne indreptam...care sunt riscurile... cum sa mai facem si ceva preventiv.... Ne e f. clar ca e mai usor sa prevenim decat sa combatem. Trebuie sa ne gandim in primul rand la faptul ca, in cazul naturii, procesul ar putea fi ireversibil... Dap, ne cam ia cu frig pe caldura asta... Ar fi timpul sa actionam! Primul pas? Sa ne informam... Am sa incep eu:http://www.euronews.net/2009/07/08/g8-leaders-agree-climate-change-measures/
SAVE THE PLANET! SAVE OURSELVES!
luni, iulie 06, 2009
Dolce far niente in arta comunicarii!
In viatza de astazi cand globalizarea a devenit un subiect la moda, n-ar trebui sa existe obstacole practice in a comunica cu semenii.... fata in fata, prin telefon, fax, email, pager, Internet.... o groaza de solutii tehnice puse la dispozitie.... Nu mai vorbim the aspectele telepatice... (hah, astea sunt la ordinea zilei). Adesea ne miram de ce nu iese asa cum vrem noi! Pe cine dam vina? Pe cel de langa noi sau pe propria persoana? Evident ca mai bine zici vb. aia "Sa moara capra vecinului!" decat sa realizezi ca problema asta de comunicare nu se invata la clasa I, ci e o formula de matematici superioare... si ca, in parte, vina e ta. Materialul uman e f. complex, iar comunicarea se deterioreaza indirect proportional cu cresterea efectelor unor factori interni (prea multa analiza strica... asa ca las-o balta) sau externi (eu ma pun in locul tau, sa vad ce iese.. sic!) asupra ta. Un dolce far niente perche e troppo complicato. In loc sa fii direct si spontan, si sa lasi naturaletea sa invinga teoriile "pagubationiste" in folosul transparentei! Who knows! Poate ca vom spune este si nu ar putea fi, fiind mult mai clari! Si asta mi se aplica!
Cum va place ziua de luni?
Cu totii asteptam weekend-ul, iar in speranta ca acesta va veni mai devreme.... unii dintre noi au inclus si ziua de vineri in sfarsitul de saptamana cel vesel. Nu, nu zic ca nu se munceste.... Doamne feri', dar e un vineri datator de speranta (Hahahaha!!!! Asta daca nu e vineri 13). Ma rog, problema le apare unora dupa weekend. Cand e luni dimineata si toate ceasurile desteptatoare iti suna in creieri... Cand, de grabit ce ai fost sa pleci in weekend, nu ai pregatit nimic cu ce sa te imbraci, si atunci arunci ceva rapid pe tine.... Oh, sa nu plec in shlapi..... Si sa dea Domnu' sa nu am sedinta azi!!!! Mie una nu-mi place ziua de luni, dar daca n-ar exista, probabil ca nu mi-ar placea nici marti... s.a.m.d..... V-ati trezit? Atentie! Azi e luni! Va pup si va doresc o saptamana foarte placuta in compania colegilor de serviciu!
duminică, iulie 05, 2009
MOVIE: GHOSTS OF GIRLFRIENDS PAST
Pentru toti cei care vor si mai pot sa se maturizeze: Recomand un film foarte dragutz si cu un mesaj de substanta: LOVE COUNTS IN LIFE! (http://www.youtube.com/watch?v=HqlxWZNeWNk)
Remember M.J.
V-a afectat cel putin pentru cateva momente vestea mortii lui Michael? Un artist care a fost uitat in ultimul deceniu si care a reintrat in atentia lumii, din pacate, altfel decat isi planificase el. Am ascultat pe toate canalele TV cantecele sale.... Nu stiu la care sa ma opresc! Nu stiu care imi place mai mult. Toate sunt grozave! Billie Jean, Dirty Diana, Who is it?, The Man in the Mirror, Thriller, Remember the Time, etc... Toate au un mesaj... pentru el, pentru apropiati, pentru lume... Mi-a atras atentia unul anume, pe care doresc sa-l impartasesc cu voi: "I'm starting with the man in the mirror/I'm asking him to change his ways/And no message could have been any clearer/If you wanna make the world a better place/Take a look at yourself and then make a change". (http://www.youtube.com/watch?v=wUrqFkR7QlI)Buna ziua, soare!
Hola, amigos! ¿Que tal? Numele meu e Laura! Simplu, curat, traininc si italienesc.... asa cum a iubit-o Petrarca pe Laura lui. Sau Raphael.... Hahahaha.... Sau Mr. George pe Laura Bush, a real lady! Nu, eu nu sunt de legenda.... nici macar statuie nu am.... Eu sunt Eu. Me parece sufficiente! De ce ma semnez cu Suzuky? E poveste lunga.... O sa o povestim noi candva.... si nu, nu are legatura cu motorbike-ul.... Eu sunt fan Formula 1 si al yachting-ului, pentru necunoscatori.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
