Nu sunt multi oameni care pot trai singuratici (nu singuri) pe lumea aceasta. Bravo pentru cei care sunt in stare, nu depind de nimeni si dau dovada de siguranta si de implinire de sine! Noua, celorlalti, probabil ca ne e mai usor sa credem ca o anumita persoana ne poate completa si ne poate da un sens in viatza. CA NE DA AER! Si pentru asta, riscam! Riscam sa oferim si sa nu fie suficient, riscam sa suferim, dar spunem ca riscam pentru fericire si... riscam. Si ce se intampla in final? Uneori ne realizam visul, suntem cu persoana pe care am dorit-o atat... ne consideram impliniti. Nu zic ca nu e bine... nici pomeneala, dar nu e suficient. De ce? Pentru ca riscul cel mai mare este ca in marea cautare/dragoste sa ne pierdem de noi insisi. Sa pierdem clipele de singuratate si rasfat, cand esti doar tu cu tine insati si faci ce vrei. Fara intrebari si raspunsuri! Ehhhh... cred ca asta este motivul pentru care unele persoane nu doresc sa se implice substantial intr-o relatie, sa-si asume responsabilitati pentru altul si, mai ales, sa lase pe altul sa existe pentru ei, pentru ca asta ar conduce automat la pierderea momentelor cu sinele. Pare atat de filozofic, dar este chiar foarte real. Eu sunt pe baricada cealalta, dar sunt momente cand chiar as vrea sa pot trata o relatie pana la o limita, iar restul sa fie intangibil, sa fie doar spatiul si timpul meu. Dar, desi vreau acest lucru, nu pot sa-l fac! Asa ca inca mai caut raspuns! Tell me how I'm suppossed to breathe with no air! http://www.youtube.com/watch?v=wvHuW-5ezak