miercuri, august 26, 2009

Dur, Dur, D'Etre Bebe!!!!

Acest mesaj trebuie citit de proaspetii si viitorii parinti!
Eh, astazi nu m-am dus la concertul Madonnei si nici n-o sa regret vreodata. Poate copiii o sa-mi sara in cap si o sa zica candva "Esti dusa, mami! Cum sa lipsesti de la asa ceva?!". Hahahaha.... pana o sa-mi zica ei asta.... sa astept sa se nasca, sa faca ochi, sa planga, sa mearga de-a busilea.... etc... Si sa faca ceva scoala! Sau daca nu scoala... ii face mama fotbalisti. Stelisti!!!! Pe mine si pe fratele meu, ai nostri ne-au trimis sa practicam multe sporturi... inot, tenis, balet, handbal...... dar nu s-a prins decat cel legat de statul in fatza calculatorului de dimineata pana seara.... E si asta un sport, nu credeti? De ce va scriu eu despre asta desi nu ma incadrez in categoria voastra, a parintilor? K sa savurez cu voi momentul! Sa va spun indirect ca va sunt alaturi, ca stiu ce va asteapta si ca e greu sa ai si sa cresti un bebe, dar e frumos sa realizezi asa ceva in viatza...chiar daca sunt nopti nedormite si bazaieli non-stop. Eu asta vad permanent pe chipurile parintilor mei. Implinire si fericire pentru copiii lor! Asta va doresc si voua!!!!!

joi, august 13, 2009

Atentie la moschitos???!!!

Daca se intampla sa cunoasteti cum e vara in Delta...eh, atunci cred ca sunteti in asentimentul meu cand spun ca "Avem o tara foarte frumoasa, dar pacat ca nu o apreciem!". Am urmarit-o pe Dna. Udrea in ultimele masuri de promovare a turismului, printre care si a Deltei, si o sustin. Nu stiu cat conteaza, dar cel putin e un vot Pentru. Dap, Delta ar putea fi clasata drept una dintre minunile lumii, cu conditia ca noi - romanii - sa o apreciem, sa facem ceva pentru ea. Pe langa saracia satelor din zona, care te lasa uneori mut - fara curent, fara drum de secolul XXI, uneori si fara apa (nu vb de cea din Dunare)-, se simte nepasarea intreprinzatorilor, care privesc doar partea financiara si faptul ca au drepturi, nu si obligatii. Asa se face ca un hotel de 4 stele din Delta arata pe afara si pe site ca unul din Turcia (tara turismului, dupa mine), dar in realitate abia se clasifica la 3. Mai mult, ti-e mila si de bietii copii care muncesc aici, veniti de prin toate colturile tarii pentru un salariu de tot rasul. Stim ca e criza, cu totii o simtim, dar nu putem sa ne promovam imaginea tarii doar la televizor. Trebuie sa fim ROMANI! Sa ne pese! Poate va intrebati, bine-bine, care este hiba aici? Pai, dak nimeni nu se ingrijeste de asigurarea unui standard proportional cu banii platiti tocmai ca sa ai o vacanta de vis, dak toti nu fac decat sa se arunce la preturi exorbitante cand vine vorba de o plimbare cu barca in Delta, cum sa ne asteptam la un turism infloritor... Si ce as putea sa zic in favoarea luptei contra tzantzarilor, care este zadarnicita din fasa, tinand cont de numarul acestora/m3 comparativ cu numarul de spray-uri de protectie la purtator. O adevarata invazie care se adauga la lista neagra. Da' parca nu ti-ar pasa atat de ei (fiind chiar natural si cool sa te piste tzantzarii in Delta), dak toate celelalte ar fi cum trebuie. Chiar ai simti ca esti patriot si ca o vacanta in Romania merita toti banii!

sâmbătă, august 01, 2009

No Air!

Nu sunt multi oameni care pot trai singuratici (nu singuri) pe lumea aceasta. Bravo pentru cei care sunt in stare, nu depind de nimeni si dau dovada de siguranta si de implinire de sine! Noua, celorlalti, probabil ca ne e mai usor sa credem ca o anumita persoana ne poate completa si ne poate da un sens in viatza. CA NE DA AER! Si pentru asta, riscam! Riscam sa oferim si sa nu fie suficient, riscam sa suferim, dar spunem ca riscam pentru fericire si... riscam. Si ce se intampla in final? Uneori ne realizam visul, suntem cu persoana pe care am dorit-o atat... ne consideram impliniti. Nu zic ca nu e bine... nici pomeneala, dar nu e suficient. De ce? Pentru ca riscul cel mai mare este ca in marea cautare/dragoste sa ne pierdem de noi insisi. Sa pierdem clipele de singuratate si rasfat, cand esti doar tu cu tine insati si faci ce vrei. Fara intrebari si raspunsuri! Ehhhh... cred ca asta este motivul pentru care unele persoane nu doresc sa se implice substantial intr-o relatie, sa-si asume responsabilitati pentru altul si, mai ales, sa lase pe altul sa existe pentru ei, pentru ca asta ar conduce automat la pierderea momentelor cu sinele. Pare atat de filozofic, dar este chiar foarte real. Eu sunt pe baricada cealalta, dar sunt momente cand chiar as vrea sa pot trata o relatie pana la o limita, iar restul sa fie intangibil, sa fie doar spatiul si timpul meu. Dar, desi vreau acest lucru, nu pot sa-l fac! Asa ca inca mai caut raspuns! Tell me how I'm suppossed to breathe with no air! http://www.youtube.com/watch?v=wvHuW-5ezak