Imi dau seama ca noi, femeile, suntem intotdeauna privite ca fiinte timide si neajutorate, ce trebuie sa se sprijine neaparat pe brand-ul unui barbat... desi cam 0,00001% se nimereste sa fie genul lui Mr. Oncescu... Eh, unele dintre noi chiar au avut noroc, altele... inca mai asteapta. Funny, nu? Pai, de asta aveam eu nevoie azi, cand din senin m-am trezit cu o pana de toata frumusetea la roata negrutzei mele. Eu, care nu facusem vreo pana cam din epoca de cand mi-am luat carnetul (adik niciodata)... am coborat din lumea mea pe pamant, incercata de groaza. Si ce sa zic, a una-doua-treia oara din sutele de dati cand mi se intampla ceva - gen a'la Suzuky - spre surprinderea mea, Domnu' imi trimisese un ajutor cu brand! Dap! Un tip cu putin peste 35 de ani (I guess), umblat pe la sala, fara vreun semn ca he's taken (I guess again!) si... dornic sa ma ajute! Dupa ajutorul dat in consecinta, am multumit omului si am dat sa plec, aruncandu-i o ultima remarca ("Greu se gasesc oameni care sa ajute pe cineva in plina strada, cand chiar iti arde buza!") la care am primit un raspuns surprinzator pentru canicula de afara si pentru mine ("Aprecierea asta nu-si are sensul daca nu ne mai auzim din cand in cand la un telefon"). Hahaha!!!! Clar! Nu paream numai neajutorata, ci si singura! Speechless!