In vechea China, majoritatea servitorilor din Orasul Interzis erau eunuci, oameni care nu se nasteau asa, dupa cum va imaginati, ci deveneau ca atare. In cea mai infloritoare epoca a sa, Orasul era plin pana la refuz de eunuci, adik cu aproximativ 70.000 persoane. O intreaga armata. Ei si imparatul erau singurii barbati care traiau alaturi de doamne in Oras. Cine ar fi vrut sa devina eunuc si de ce? In primul rand, flota imensa a Chinei captura multi barbati pe care ii lua drept prizonieri si ii transforma in eunuci. Adik ori viatza ori..... O a doua categorie era formata din saraci care, dupa ce deveneau eunuci, duceau o viatza de huzur in curtile interioare ale Palatului Imperial. Chiar se spunea ca renunti la o placere, dar dobandesti mult mai multe. Hmmm.... vreo comparatie? Nu imi vine sa-mi dau cu parerea.... nici n-as putea! :-) Daca revenim la oile noastre din prezent si daca ar exista in Romanica un Oras Interzis, oare cati berbantzi ar dori sa devina eunuci? Fiindca intre modul de a vedea si a trai viatza de atunci si cea de acum e o diferenta de la cer la pamant. Dar daca ar fi sa fie, credeti ca s-ar gasi oameni pentru astfel de sacrificii? In schimbul unei vietzi de huzur? Chiar totul are pret?