Imi dau seama ca noi, femeile, suntem intotdeauna privite ca fiinte timide si neajutorate, ce trebuie sa se sprijine neaparat pe brand-ul unui barbat... desi cam 0,00001% se nimereste sa fie genul lui Mr. Oncescu... Eh, unele dintre noi chiar au avut noroc, altele... inca mai asteapta. Funny, nu? Pai, de asta aveam eu nevoie azi, cand din senin m-am trezit cu o pana de toata frumusetea la roata negrutzei mele. Eu, care nu facusem vreo pana cam din epoca de cand mi-am luat carnetul (adik niciodata)... am coborat din lumea mea pe pamant, incercata de groaza. Si ce sa zic, a una-doua-treia oara din sutele de dati cand mi se intampla ceva - gen a'la Suzuky - spre surprinderea mea, Domnu' imi trimisese un ajutor cu brand! Dap! Un tip cu putin peste 35 de ani (I guess), umblat pe la sala, fara vreun semn ca he's taken (I guess again!) si... dornic sa ma ajute! Dupa ajutorul dat in consecinta, am multumit omului si am dat sa plec, aruncandu-i o ultima remarca ("Greu se gasesc oameni care sa ajute pe cineva in plina strada, cand chiar iti arde buza!") la care am primit un raspuns surprinzator pentru canicula de afara si pentru mine ("Aprecierea asta nu-si are sensul daca nu ne mai auzim din cand in cand la un telefon"). Hahaha!!!! Clar! Nu paream numai neajutorata, ci si singura! Speechless!
marți, iulie 28, 2009
joi, iulie 23, 2009
Dor de vacanta!
Home alone...... Ceva imi miroase like a Miami in micul meu apartament. A vara torida, umeda si lipicioasa.... Combinata cu parfumul meu de mere cumparat ultima data. Hmmm.... Incerc sa ma imaginez agatata intr-un pom ca Mowgli in jungla, cantand The Bare Necessities cu Baloo . Fara griji, fara stres, simtind doar dogoarea soarelui printre crengi si adierea unui vant pierdut de fratii lui mai mari... Aaaaa, am inceput sa delirez... as vrea eu in vacanta, dar acusi... nu pot. Obligatii (profesionale) si necesitati de ordin material ma cam impiedica sa o iau ca un fluture pe campii. Dar, ar fi frumos, ar fi super sa simt ca o saptamana e doar a mea. Sa zburd spre Miami de Romania sau sa urc pe Kilimanjaro din spatele casei bunicii, oriunde, dar sa fiu eu cu mine si cu persoana mea. Pentru cei care va e dor de vacanta.... ooooo, fratii mei.... sa punem de-o greva mica in weekend si sa ne agitam prin Herastrau... O sa vina si saptamana noastra!
miercuri, iulie 15, 2009
marți, iulie 14, 2009
Cat iti ia sa realizezi?
Mandria nu da putere!
Sa vorbim un pic despre mandrie. Nu ca sa facem o analiza pe text, ci pentru o scurta introspectie. In fapt, incerc doar sa realizez de ce, in majoritatea filmelor aparute pe ecran, vazute de mine, mandria este intotdeauna atribuita femeilor? Ne-a fost harazita noua partea cea capoasa a naturii umane sau, pur si simplu, consideram ca detinem un adevar absolut pe care trebuie sa-l aparam pana in panzele albe? In "Pride and Prejudice" a mers, la fel si in "Australia". Banuiesc ca depinde de adevar, de Jane Austen sau de Baz Luhrmann, cei care au scris cele doua povesti de viata. Pe mine m-a tentat mereu sa-mi argumentez parerile (mi se pare firesc!!), iar uneori sa actionez din mandrie, desi am fost luata drept Gica Contra. Am invatat ca asta nu garanteaza succesul (mai ales sa nu fie unul impotriva ta), asa ca, de multe ori, am zis, "Mai bine stai zitto!". Mai mult, in societatea de azi, mandria e foarte des asociata orgoliului, incapatanarii si chiar prostiei. Alteori, daca esti mandru, ai personalitate. Mandria nu iti da putere, ci te conduce. Spre happy end sau spre greseli. E cu final neprevazut. Invatand din viata una-alta, am inteles ca nu pot sa-mi las mandria sa actioneze ca un liber arbitru. Rareori e vazuta ca o calitate! Cel putin asta e perceptia mea...
sâmbătă, iulie 11, 2009
Taste like MOJITO!!!!!!!!!!!!

Daca ai uitat cumva gustul de a te intalni cu prietenii in weekend si de a vedea impreuna un film... Incearca! E foarte placut! In addition, un pahar de Mojito pregatit romaneste! Cum? Pai, in primul rand, trebuie neaparat sa intri intr-un Mega Image (preferabil, cel de pe Bd. Dacia) ... iar dupa ce te-au renegat prietenii ca ai facut dezastru pe rafturi....si ai gasit, in final, sticla de Bacardi si lime-ul aproape verde-galbui, dai sa pleci... Mai si platim? Da, trebuie, am fost scanati de o security-lady care aproape ne-a smuls sticla din mana.... Ne-am uitat la fetzele noastre si ne-a pufnit rasul... Aratam cam luati, nu-i asa? Relax, doamna doar isi notase seria de la sticla pe un catastif... Secondly, tre' sa treci cu prietenii prin intersectia Eminescu cu Dorobanti. Cine stie? Poate vezi pe cineva cunoscut si te bucuri! Finally, am ajuns cu totii la destinatie ... Mojito? Combinatie: cine sparge gheata, care aduce menta din ghiveci, mai trebuie zahar brun, lamaie tocata bine (eu sunt la aparate) si.... Bacardi cu apa minerala, Schweps, Sprite, cine vrea, ce vrea..... Si neaparat paie roz din Ikea. Acum se bat cine face clatitele....Yummy!!!! Pardon me! Eu sunt cu butoanele de la laptop si cu paiul.... ca sa va descriu actiunea! (http://www.youtube.com/watch?v=bIv5gsjDfaU)
P.S.Sisbombo, ne e dor de tineeeeeeeeeeeeeeee!!!
P.S.Sisbombo, ne e dor de tineeeeeeeeeeeeeeee!!!
joi, iulie 09, 2009
What does it take to be happy?
Am fost sambata in mall. Ca de obicei, multa lume, perechi care se tin de mana, fetze zambitoare, relaxation. Unii dintre cei de acolo mi s-au parut a fi intr-adevar fericiti, dar nu stiu dak era doar o aparenta. Asa ca intrebarea mea pare fireasca: Suntem fericiti? Ce te face pe tine fericit? Un job bun, o familie, un loc caldutz acasa, prieteni, gone fishing sau going out pur si simplu. Toate acestea par a fi dorinte/obiective de realizat pentru oricine. Apoi, ma gandesc ca daca am avea toate acestea, am fi totusi fericiti? Sau doar tindem sa obtinem acel lucru, care ne bucura, ce-i drept, cand il realizam.... Si apoi? Ne pierdem in neantul fericirii? In jurul meu am auzit multe persoane spunand ca nu sunt fericite, chiar daca au poate tot ce credeau ca-si doresc. Ce mai trebuie? Sustenabilitate... da, da... un cuvant prea tehnic pentru tema asta... dar atat de real. Daca am obtinut un lucru drag noua... TREBUIE SA-L PASTRAM. Daca avem un om alaturi, pe care il iubim.... TREBUIE SA-L PASTRAM! Daca avem un prieten adevarat langa noi.... TREBUIE SA-L PASTRAM! Sau mai bine zis: "Ce-i al meu, al meu sa fie!". Beatitudinea pe care ti-o da starea de fericire nu dureaza la nesfarsit, daca nu o mentinem noi alive. Mereu intervin probleme de viatza, care par adevarate sarituri peste garduri. Si ce daca? Vin si pleaca. Dorintele noastre raman. Ceva ce da sens existentei tale, fie ca e o idee, un scop, o speranta... acestea raman. Cum raman? Cu efort, determinare. Fara renuntari! Fara amanari! Asta inseamna sa fii fericit. Sa traiesti pentru ceva, pentru cineva... sa ai mereu un scop, un plan. Deci, cam cat ne ia sa fim fericiti? O viatza? Da, uneori ni se pare cam mare pretul asta. Dar ce frumos este cand se intampla. Suntem rasplatiti!!!!!!! Un sfat: Deschideti-va aripile spre fericire!
Incalzirea globala

http://www.euronews.net/2009/07/08/g8-leaders-agree-climate-change-measures/
SAVE THE PLANET! SAVE OURSELVES!
luni, iulie 06, 2009
Dolce far niente in arta comunicarii!
In viatza de astazi cand globalizarea a devenit un subiect la moda, n-ar trebui sa existe obstacole practice in a comunica cu semenii.... fata in fata, prin telefon, fax, email, pager, Internet.... o groaza de solutii tehnice puse la dispozitie.... Nu mai vorbim the aspectele telepatice... (hah, astea sunt la ordinea zilei). Adesea ne miram de ce nu iese asa cum vrem noi! Pe cine dam vina? Pe cel de langa noi sau pe propria persoana? Evident ca mai bine zici vb. aia "Sa moara capra vecinului!" decat sa realizezi ca problema asta de comunicare nu se invata la clasa I, ci e o formula de matematici superioare... si ca, in parte, vina e ta. Materialul uman e f. complex, iar comunicarea se deterioreaza indirect proportional cu cresterea efectelor unor factori interni (prea multa analiza strica... asa ca las-o balta) sau externi (eu ma pun in locul tau, sa vad ce iese.. sic!) asupra ta. Un dolce far niente perche e troppo complicato. In loc sa fii direct si spontan, si sa lasi naturaletea sa invinga teoriile "pagubationiste" in folosul transparentei! Who knows! Poate ca vom spune este si nu ar putea fi, fiind mult mai clari! Si asta mi se aplica!
Cum va place ziua de luni?
Cu totii asteptam weekend-ul, iar in speranta ca acesta va veni mai devreme.... unii dintre noi au inclus si ziua de vineri in sfarsitul de saptamana cel vesel. Nu, nu zic ca nu se munceste.... Doamne feri', dar e un vineri datator de speranta (Hahahaha!!!! Asta daca nu e vineri 13). Ma rog, problema le apare unora dupa weekend. Cand e luni dimineata si toate ceasurile desteptatoare iti suna in creieri... Cand, de grabit ce ai fost sa pleci in weekend, nu ai pregatit nimic cu ce sa te imbraci, si atunci arunci ceva rapid pe tine.... Oh, sa nu plec in shlapi..... Si sa dea Domnu' sa nu am sedinta azi!!!! Mie una nu-mi place ziua de luni, dar daca n-ar exista, probabil ca nu mi-ar placea nici marti... s.a.m.d..... V-ati trezit? Atentie! Azi e luni! Va pup si va doresc o saptamana foarte placuta in compania colegilor de serviciu!
duminică, iulie 05, 2009
MOVIE: GHOSTS OF GIRLFRIENDS PAST
.jpg)
(http://www.youtube.com/watch?v=HqlxWZNeWNk)
Remember M.J.

Buna ziua, soare!

Abonați-vă la:
Postări (Atom)